Cancelaria Sfântului Sinod face publice măsurile canonice împotriva corupţiei aplicabile în BOR

„În Biserica Ortodoxă Română, potrivit învăţăturii de credinţă şi disciplinei canonice, nu se justifică sub nicio formă actele sau tentativele de corupţie, iar pentru cei implicaţi în astfel de acte sau tentative sunt prevăzute canonic, statutar şi regulamentar sancţiuni clare, ce se aplică de autorităţile canonice disciplinare sau de instanţele de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române”, se afirmă în comunicat.

În comunicat sunt specificate măsurile canonice împotriva corupţiei. Redăm textul integral:

„1. Măsuri privind hirotonia şi numirea în parohii
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat limpede că „nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6, 24). Cu toate acestea, încă de la începuturile ei, Biserica s-a confruntat cu tentaţia corupţiei întruchipată în dorinţa lui Simon Magul, care a dorit să cumpere harul preoţiei cu bani (cf. Faptele Apostolilor 8, 18-24). Această tentativă de cumpărare a harului a fost imediat condamnată în termeni foarte duri şi categorici de către Sfântul Apostol Petru, care i-a răspuns lui Simon Magul astfel: „Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale” (Faptele Apostolilor 8, 20-22). De atunci, orice act sau tentativă de corupţie în Biserică a fost numit simonie după numele celui care pentru prima oară a încercat să cumpere cu bani harul preoţiei.

Totodată, Biserica a condamnat categoric orice act sau tentativă de simonie, formulând canoane (reguli pastorale) clare în acest sens, care au fost aprobate sinodal ca având valabilitate universală. Prin canonul 29 apostolic s-a stabilit că, „dacă vreun episcop, preot sau diacon ar dobândi această demnitate prin bani, să se caterisească el şi acela care l-a hirotonit, şi să fie scos cu desăvârşire şi de la comuniune, precum Simon Magul de către Petru”. În acelaşi mod este prevăzută sancţionarea simoniei (corupţiei) şi în canonul 90 al Sfântului Vasile cel Mare, în canonul 1 al Sfântului Ghenadie al Constantinopolului şi în canonul 1 al Sfântului Tarasie al Constantinopolului. Aşadar, canoanele Bisericii îi sancţionează dur pe toţi cei implicaţi în acte de corupţie, deoarece corupţia dăunează direct şi grav vieţii ecleziale şi societăţii în general. Această modalitate de sancţionare dură a corupţiei este reglementată detaliat în canonul 2 al Sinodului IV ecumenic din anul 451, în canoanele 22 şi 23 ale Sinodului trulan din anul 692, precum şi în canoanele 4 şi 5 ale Sinodului VII ecumenic din anul 787.

În Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române s-a stabilit că „preoţii şi diaconii se recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii facultăţilor de teologie, specializarea Teologie Pastorală, care au susţinut examenul de capacitate preoţească” (art. 123 alin. 1), şi că aceştia „sunt numiţi la parohie de Chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti” (art. 123 alin. 2). De asemenea, s-a stabilit că „numirea şi transferarea preoţilor şi a diaconilor la parohii se fac prin concurs” (art. 123 alin. 3) şi că, „pentru a putea fi numiţi, candidaţii la posturile de preot şi diacon trebuie să corespundă condiţiilor canonice, statutare şi regulamentare” (art. 123 alin. 4).

Pe baza prevederilor canonice, statutare şi regulamentare, precum şi a hotărârilor sinodale, în şedinţa din 21 iulie 2011, Sfântul Sinod a aprobat Ghidul (Îndreptarul) privind numirea şi transferarea clerului în parohii (hotărârea sinodală nr. 5404/2011), care stabileşte detaliat modalitatea de înfiinţare a posturilor clericale şi de ocupare a acestora şi care trebuie să se aplice în mod obligatoriu în orice parohie.

2. Măsuri privind donaţiile
Prevederile statutare şi regulamentare prevăd că donaţiile care se fac Bisericii trebuie să fie înregistrate de responsabilul unităţii de cult care acceptă donaţia şi, apoi, să fie justificate, precum şi că donatorul nu are niciun drept asupra unităţii de cult căreia îi oferă o donaţie.

În acest sens, în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, s-a stabilit că, „în mănăstirea, schitul sau metocul date în folosinţă prin sfinţire, niciunul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spirituală a acestora” (art. 75 alin. 3). În Regulamentul Administrării Bunurilor Bisericeşti se prevede clar că „donaţiile de orice natură şi legatele se acceptă numai dacă sunt de un real folos unităţilor bisericeşti” (art. 4 alin. 1), indicându-se apoi detaliat procedura de urmat în astfel de situaţii, precum şi organismele bisericeşti, care pot aproba acceptarea de donaţii (art. 4 alin. 2-4 şi art. 5).

În plus, în şedinţa din 17 februarie 2012, Sfântul Sinod a hotărât că, „din momentul intrării în monahism sau în arhierie, monahii şi ierarhii nu mai pot primi donaţii în nume personal, ci doar pentru mănăstirea sau eparhia în care îşi desfăşoară activitatea” (punctul 4 al hotărârii sinodale nr. 945/2012).

3. Sancţiuni privind corupţia
Referitor la cei care nu respectă prevederile canonice, statutare şi regulamentare şi nici hotărârile sinodale referitoare la numirea şi hirotonia de clerici, Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române precizează următoarele:

„Simonia (corupţia) este fapta prin care, în schimbul unor valori (bani, bunuri sau avantaje), ori prin prietenie, nepotism, influenţe sau presiuni politice şi de orice natură, se obţine o hirotonie, eparhie, parohie, funcţie, distincţie sau avansare clericală, precum şi admiterea, notarea, absolvirea sau promovarea în învăţământul teologic preuniversitar, universitar şi postuniversitar” (art. 15 alin. 1);
„Simoniac este atât cel care pretinde ori impune mita sau folosul necuvenit, cât şi cel care oferă, acceptă, mijloceşte sau patronează acestea” (art. 15 alin. 2);
Simonia (corupţia) se sancţionează astfel:
în cazul clericilor, cu destituirea din slujirea clericală sau caterisirea, în funcţie de gravitatea faptei (art. 5 alin. 1 lit. a);
în cazul mirenilor, prin retragerea binecuvântării (aprobării scrise) chiriarhale de a desfăşura o anumită activitate în Biserică (art. 5 alin. 1 lit. b);
în cazul monahilor, cu excluderea din monahism şi interdicţia de a purta haina monahală (art. 5 alin. 1 lit. c).
Prin urmare, în Biserica Ortodoxă Română, potrivit învăţăturii de credinţă şi disciplinei canonice, nu se justifică sub nicio formă actele sau tentativele de corupţie, iar pentru cei implicaţi în astfel de acte sau tentative sunt prevăzute canonic, statutar şi regulamentar sancţiuni clare, ce se aplică de autorităţile canonice disciplinare sau de instanţele de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Desigur, aplicarea măsurilor şi sancţiunilor canonice privind corupţia depinde în primul rând de conştiinţa şi caracterul ierarhilor, clericilor şi mirenilor cu responsabilităţi în administraţia bisericească”.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected].