Analizând puțin sub 30.000 de scanări ale creierului, studiul a dezvăluit că afecțiunile de sănătate mintală pot proveni dintr-o cronologie perturbată a dezvoltării.
Potrivit The Independent, rezultatele cercetării contestă presupunerile de lungă durată despre modul în care se dezvoltă tulburările psihiatrice, sugerând că vulnerabilitatea la probleme de sănătate mintală ar putea fi pusă în mișcare de programarea genetică activă înainte de naștere.
„Te face să te gândeÈ™ti la momentul dezvoltării creierului, nu doar la locaÈ›ie, atunci când analizăm simptomele psihiatriceâ€, a spus Avram Holmes, neurolog.
Cum se dezvoltă cortexul frontal
În timpul copilăriei și adolescenței, stratul exterior al creierului, numit cortex cerebral, se subțiază în mod natural, pe măsură ce conexiunile neuronale neutilizate sunt reduse pentru a face funcția creierului mai eficientă.
Oamenii de știință au urmărit copiii la fiecare doi ani de la vârsta de nouă ani. Ei au descoperit că această scădere urmează unui val distinct.
Regiunile senzoriale primare, cum ar fi cortexul vizual, încep să se maturizeze în jurul vârstei de 13 ani, înaintea zonelor frontale care controlează concentrarea, planificarea și reglarea emoțională, în jurul vârstei de 16 ani.
Când cercetătorii au corelat aceste scanări cerebrale cu studiile privind sănătatea mintală, a apărut un model predictiv clar. Copiii cu un cortex mai gros în regiunile senzoriale la vârsta de nouă ani erau semnificativ mai predispuși să experimenteze anxietate și depresie până la vârsta de 13 ani, potrivit sursei citate.
„Întrebarea nu este «ce face această regiune?», ci «când se maturizează această regiune?», a explicat co-autorul studiului, Joshua Roffman, psihiatru.
Prin compararea scanărilor lor cu atlasele cerebrale, echipa a descoperit că regiunile în care grosimea corticală prezicea simptome viitoare se suprapuneau cu rețelele genetice active în uter.
Acest lucru indică faptul că dezvoltarea genetică timpurie pune bazele riscurilor pentru sănătatea mintală a adolescenților, chiar și ani mai târziu.
Experții sugerează că un cortex mai gros la sfârșitul copilăriei ar putea reflecta o plasticitate cerebrală întârziată, ceea ce îngreunează adaptarea copiilor la mediul lor.
Metoda de diagnosticare nu poate fi folosită încă în clinici
Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că aceste modele subtile nu pot fi încă utilizate în clinici pentru a diagnostica copiii în mod individual.
DeÈ™i studiul „oferă una dintre cele mai clare imagini de până acum despre modul în care cortexul se dezvoltă din copilărie până în adolescențăâ€, Holmes a subliniat că cercetarea nu este încă „suficientă în sine pentru a prezice rezultatele bolilor†pentru un anumit copil, mai arată sursa citată.