Heidi Larson, profesoară la London School of Hygiene & Tropical Medicine și fondatoare a Vaccine Confidence Project, a prezentat în candrul unui seminar cu presa europeană desfășurat la Amsterdam, evoluția încrederii în vaccinare și modul în care dezinformarea se răspândește prin comunitățile sociale și lingvistice.
Potrivit cercetătoarei, una dintre provocările majore ale autorităților sanitare este faptul că informațiile false circulă între persoane aflate în țări diferite, dar care continuă să consume informații din aceleași surse și să comunice permanent între ele.
Acest fenomen este deosebit de important pentru comunitățile din diaspora, care păstrează legături strânse cu țările de origine prin intermediul familiilor, prietenilor și rețelelor sociale.
Întrebarea Mediafax: Ce responsabilitate are România pentru dezinformarea care afectează diaspora
În sesiunea de întrebări și răspunsuri, jurnalistul Mediafax a ridicat problema românilor din străinătate, care pot continua să fie expuși informațiilor și dezinformărilor provenite din România, chiar dacă trăiesc de mulți ani în alte state.
Întrebarea a vizat responsabilitatea autorităților din țările de origine și posibilitatea unei cooperări cu instituțiile sanitare din statele în care locuiesc comunitățile de migranți.
Heidi Larson a explicat că problema este mai complexă decât simpla transmitere a informațiilor dintr-o țară către alta.
Uneori, dezinformarea pornește din țara de origine și ajunge în diaspora. Alteori, mesajele false apar în comunitățile stabilite în străinătate și sunt transmise ulterior familiilor din țara natală.
Cercetătoarea a oferit exemplul unei persoane stabilite în Statele Unite care transmite informații despre vaccinuri rudelor din țara de origine. Aceste mesaje pot dobândi o credibilitate suplimentară datorită relației personale de încredere, indiferent dacă informațiile sunt corecte sau false.
„Sentimentele pozitive È™i negative pot traversa graniÈ›ele în orice direcÈ›ieâ€, a explicat Heidi Larson.
Experta a subliniat că autoritățile din țările de origine nu ar trebui să considere informarea comunităților din diaspora exclusiv responsabilitatea instituțiilor din statele gazdă.
„Țara gazdă, È›ara de origine, precum È™i alte țări, dar în special È›ara de origine, ar trebui să se implice È™i să comunice prin aceste reÈ›eleâ€, a declarat Larson, răspunzând întrebării Mediafax.
Dezinformarea se răspândește mai repede decât pot reacționa autoritățile
Heidi Larson a explicat că autoritățile trebuie să înțeleagă mai bine sursele de informație pe care oamenii le consideră credibile.
În multe comunități, mesajele venite din partea rudelor, prietenilor sau unor persoane cunoscute pot avea o influență mai mare decât informațiile transmise de instituțiile publice.
De aceea, cercetătoarea consideră că o campanie națională de comunicare, concepută exclusiv pentru populația aflată în interiorul granițelor, poate fi insuficientă.
Larson a recomandat monitorizarea continuă a discuțiilor publice de pe rețelele sociale, inclusiv în limbile vorbite de comunitățile din diaspora, pentru a identifica din timp informațiile false sau preocupările care încep să se răspândească.
Potrivit expertei, mesajele înșelătoare pot deveni virale într-un interval foarte scurt, iar reacțiile instituționale întârziate riscă să nu mai aibă aceeași eficiență.
Ea a insistat asupra importanței identificării timpurii a dezinformării și a comunicării prin persoane care se bucură deja de încrederea comunităților respective.
Exemple din Europa: teoria falsă despre vaccinuri și autism a circulat între comunitățile de migranți
În prezentarea susținută la seminar, Heidi Larson a oferit exemple despre felul în care teoriile false privind vaccinarea au traversat granițele prin intermediul comunităților de migranți.
Unul dintre cazurile menționate privește comunitățile somaleze din Suedia, Regatul Unit și Statele Unite, în care s-au răspândit temeri privind o presupusă legătură între vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) și autism.
Cercetătoarea a explicat că asemenea temeri pot circula rapid între persoane care împărtășesc aceeași limbă și aceleași rețele sociale, chiar dacă locuiesc în state diferite.
Larson a oferit și exemplul comunităților poloneze din străinătate, unde anumite controverse privind vaccinarea au continuat să circule între țara de origine și diaspora.
În unele cazuri, îndoielile privind vaccinarea au fost transmise prin intermediul legăturilor familiale și comunitare, influențând inclusiv persoane care anterior acceptau recomandările medicale.
Aceste exemple arată că informațiile false nu respectă granițele geografice, iar autoritățile trebuie să țină cont de comunitățile lingvistice și de relațiile sociale prin care circulă mesajele.
Experta română de la EMA: Mitul vaccinurilor È™i autismului este ca un „zombi care nu moareâ€
Problema a fost abordată separat, în cadrul aceluiași seminar, și de Alexandra Păcurariu, specialistă română în farmacoepidemiologie la Agenția Europeană a Medicamentului.
Ea a explicat că una dintre cele mai persistente teorii false despre vaccinare este presupusa legătură dintre vaccinuri și autism.
Teoria a apărut în 1998, odată cu publicarea unui articol științific care sugera o asociere între vaccinul ROR și autism.
Cercetarea, realizată pe numai 12 copii, a fost ulterior retrasă din literatura științifică, după identificarea unor probleme grave privind metodologia și corectitudinea datelor.
Cu toate acestea, afirmațiile au continuat să circule timp de aproape trei decenii.
„Mitul este asemenea unui zombi care nu moare È™i continuă să se reinventezeâ€, a explicat Alexandra Păcurariu.
Specialista EMA a arătat că, după infirmarea presupusei legături dintre vaccinul ROR și autism, dezinformarea și-a schimbat treptat argumentele.
Mai întâi, suspiciunile s-au concentrat asupra tiomersalului, un conservant utilizat în anumite vaccinuri, dar care nu reprezenta un ingredient al vaccinului ROR.
Ulterior, au apărut teorii potrivit cărora aluminiul folosit drept adjuvant în unele vaccinuri ar putea provoca autism sau alte boli cronice.
Păcurariu a subliniat că vaccinul ROR nu conține adjuvanți pe bază de aluminiu, deoarece este un vaccin cu virusuri vii atenuate.
Potrivit expertei, aceste schimbări succesive ale argumentelor arată cât de dificil poate fi combătută o teorie falsă care continuă să găsească noi explicații chiar și după ce afirmațiile inițiale au fost infirmate.
România, printre țările europene afectate de scăderea vaccinării
Discuțiile despre dezinformare și încrederea în vaccinuri sunt relevante pentru România, unde acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a scăzut puternic în ultimii ani.
Potrivit datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății în iunie 2026, acoperirea cu prima doză a vaccinului ROR a coborât de la 90% în 2018 la 78% în 2024.
În cazul celei de-a doua doze, scăderea a fost și mai pronunțată, de la 81% la 62%.
OMS recomandă o acoperire de cel puțin 95% cu două doze de vaccin împotriva rujeolei, pentru prevenirea focarelor.
În 2024, România a raportat peste 25.000 de cazuri de rujeolă, cel mai ridicat număr înregistrat în țară după 1993, potrivit organizației.
Scăderea vaccinării nu poate fi atribuită exclusiv dezinformării. Cercetările realizate de OMS și autoritățile române au identificat și dificultăți de acces la servicii medicale, lipsa unor informații clare și diferențe importante între comunități.
În iunie 2026, OMS a anunțat și unele rezultate pozitive: în anumite județe din România, acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a crescut cu 25% în primul trimestru al anului, în urma unor intervenții adaptate comunităților și a implicării personalului medical.