O echipă internațională de cercetători a descoperit cele mai vechi dovezi arheologice datate direct ale utilizării canabisului pentru efectele sale intoxicante. Descoperirea a fost făcută într-un mormânt vechi de aproape 2.800 de ani, din Republica Tuva, în sudul Siberiei.
Mormântul aparținea unor membri importanți ai sciților, o cultură cunoscută pentru călăreții săi, care a locuit în vastele stepe eurasiatice, potrivit ScienceDaily.
Aproximativ 1.000 de semințe de canabis, descoperite în mormânt
În timpul cercetărilor, arheologii au recuperat aproximativ 1.000 de semințe de canabis. Șase dintre acestea au fost datate cu radiocarbon, iar rezultatele, coroborate cu alte dovezi, indică faptul că semințele au fost depuse în mormânt la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
„SeminÈ›ele arată că planta de canabis a jucat un rol important în ritualurile care au însoÈ›it înmormântareaâ€, a declarat Gino Caspari, autorul principal al studiului.
Cercetătorii au analizat și fire de păr uman conservate în camera centrală a mormântului. Mai multe probe au prezentat urme chimice compatibile cu consumul de canabis, ceea ce a oferit o legătură între resturile plantei și persoanele înmormântate.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Science.
Urmele chimice din păr indică utilizarea canabisului
Simpla prezență a semințelor nu putea demonstra că planta era folosită pentru efectele sale psihoactive. Acestea proveneau probabil de la plante sălbatice, iar cercetătorii nu au putut stabili dacă sciții cultivau intenționat soiuri cu proprietăți intoxicante.
Cele mai importante dovezi au fost identificate în firele de păr conservate. Folosind spectrometria de masă de înaltă rezoluție, echipa a identificat semnale chimice compatibile cu cannabinolul (CBN) în mai multe probe.
CBN se poate forma atunci când tetrahidrocanabinolul (THC), principalul compus responsabil pentru efectele psihoactive ale canabisului, este supus oxidării. Cercetătorii au identificat și semnale mai slabe corespunzătoare THC.
Analizele indică utilizarea plantei, însă nu pot stabili cantitatea consumată sau modul în care aceasta a ajuns în organism. Persoanele ar fi putut inhala fumul de canabis sau ar fi putut consuma planta în alt mod.
Canabisul, sacrificiile de cai și ritualurile funerare ale sciților
Semințele și urmele chimice au fost descoperite într-un complex funerar elaborat, ceea ce sugerează că planta ar fi putut avea un rol în ritualurile funerare ale sciților.
„În acest mormânt princiar, înmormântările au fost însoÈ›ite de sacrificii numeroase de cai È™i, cel mai probabil, È™i de sacrificii umaneâ€, a declarat Gino Caspari.
Cercetările anterioare identificaseră rămășițele a 18 cai, așezate intenționat pe movila funerară. Săpăturile ulterioare au scos la iveală dovezi ale sacrificării altor câteva zeci de cai, precum și oase umane împrăștiate.
Cercetătorii analizează ADN-ul semințelor
Combinația dintre semințele de canabis și urmele chimice identificate în părul uman reprezintă cele mai vechi dovezi arheologice datate direct cunoscute până în prezent ale utilizării plantei pentru efectele sale psihoactive.
Cercetătorii nu au putut stabili cât THC conținea canabisul folosit de sciți, cât de puternice erau plantele sau dacă populațiile respective începuseră să selecteze și să cultive soiuri cu o concentrație mai mare de compuși psihoactivi.
Pentru a afla mai multe, echipa analizează materialul genetic recuperat din resturile vegetale. Conservarea ADN-ului este neobișnuit de bună, iar rezultatele ar putea oferi informații despre domesticirea plantei și răspândirea acesteia de-a lungul mileniilor.