Situația politică din Israel a ajuns într-un punct bizar: Benjamin Netanyahu a pierdut majoritatea parlamentară de care beneficia guvernul său, iar adversarii săi au suficiente voturi pentru a-i bloca revenirea la putere, dar nu reușesc să se înțeleagă asupra unei alternative.
În centrul crizei se află cele 19 mandate câștigate de partidele care reprezintă cetățenii arabi ai Israelului, un rezultat record care le transformă în actori decisivi pentru viitorul guvern. Susținerea lor ar putea pune capăt guvernării Netanyahu, însă această posibilă colaborare provoacă tensiuni în interiorul opoziției.
Cum s-a ajuns la blocaj. Netanyahu a câștigat cele mai multe mandate, dar a pierdut majoritatea
Alegerile din 27 octombrie au produs un Parlament împărțit între trei grupuri politice, niciunul suficient de puternic pentru a guverna singur.
Partidul Likud, condus de Benjamin Netanyahu, a câștigat 27 de mandate și a rămas cea mai mare formațiune politică din Israel. Împreună cu aliații săi de dreapta și religioși, Netanyahu dispune însă de numai 53 de mandate, cu opt mai puține decât pragul de 61 necesar unei majorități parlamentare.
De cealaltă parte, cele patru partide ale opoziției conduse de Gadi Eisenkot, al cărui partid Yashar a obținut 21 de mandate, controlează împreună 48 de locuri.
Celelalte 19 mandate aparÈ›in formaÈ›iunilor arabe: Lista Unită, cu 11 parlamentari, È™i Ra’am, cu opt.
Matematic, cele 48 de mandate ale opoziției și cele 19 ale formațiunilor arabe însumează 67, ceea ce ar putea asigura o majoritate confortabilă pentru înlăturarea lui Netanyahu. Politic, însă, lucrurile sunt mult mai complicate.
De ce Eisenkot are 67 de susținători, dar nu poate forma automat guvernul
După alegeri, președintele Isaac Herzog a organizat consultări cu reprezentanții partidelor parlamentare pentru a identifica politicianul care are cele mai mari șanse să formeze o coaliție.
La încheierea discuțiilor, joi, 5 noiembrie, Eisenkot a primit recomandările a 67 de parlamentari, în timp ce Netanyahu a fost susținut de numai 46.
Cu toate acestea, recomandarea unui candidat la funcția de premier nu echivalează cu acceptarea participării la guvernul său și nici nu garantează un vot de încredere.
Eisenkot a exclus până acum includerea partidelor arabe în viitorul executiv, iar unii dintre aliații săi resping chiar și posibilitatea ca un guvern să depindă de voturile acestora.
Președintele Herzog a recunoscut că, în pofida rezultatului aparent clar al consultărilor, veto-urile reciproce dintre partide fac dificilă identificarea unei majorități funcționale.
Cele 19 mandate ale partidelor arabe, cheia schimbării puterii
Partidele arabe au obținut un rezultat istoric la alegerile din octombrie, aproape dublându-și reprezentarea parlamentară față de legislatura precedentă.
Cele două formațiuni au anunțat că îl susțin pe Eisenkot pentru a împiedica revenirea la putere a lui Netanyahu și a aliaților săi de extremă dreapta.
Există însă diferențe importante între ele.
Ra’am, condus de Mansour Abbas, s-a declarat dispus să participe la o coaliÈ›ie condusă de Eisenkot. Partidul a mai făcut parte dintr-un guvern anti-Netanyahu în 2021, marcând atunci o premieră pentru reprezentarea politică arabă în executivul israelian.
Lista Unită, alianța care controlează 11 mandate, nu dorește să intre în guvern, dar este pregătită să sprijine din Parlament instalarea unui executiv care să îl înlocuiască pe actualul premier.
În schimb, formațiunile cer măsuri pentru combaterea criminalității în comunitățile arabe, oprirea demolărilor de locuințe și a incitării împotriva cetățenilor palestinieni ai Israelului, precum și progrese în direcția unei soluții politice pentru palestinieni.
Un obstacol major îl reprezintă condiÈ›iile impuse de Eisenkot, inclusiv recunoaÈ™terea Hamas drept organizaÈ›ie teroristă. Liderul Ra’am a susÈ›inut dezarmarea Hamas, dar a evitat să adopte formularea cerută de fostul È™ef al armatei.
Ahmad Tibi, unul dintre liderii Listei Unite, a declarat pentru Associated Press că un guvern alternativ nu ar pune automat capăt războaielor Israelului și nici nu ar conduce la crearea unui stat palestinian, dar ar putea îmbunătăți viața cetățenilor arabi.
Trei scenarii pentru viitorul Israelului
Primul scenariu: Eisenkot formează un guvern fără partidele arabe.
Fostul șef al armatei ar putea încerca să atragă cele două formațiuni ultraortodoxe, United Torah Judaism și Shas, care au împreună 13 mandate. Adăugate celor 48 de mandate ale opoziției, acestea i-ar asigura exact 61 de voturi, pragul majorității absolute.
O astfel de înțelegere ar necesita însă concesii importante, inclusiv în privința serviciului militar obligatoriu pentru evreii ultraortodocși. În plus, Shas și-a exprimat deja susținerea pentru Netanyahu.
O altă variantă este instalarea unui guvern minoritar al lui Eisenkot, cu sprijin parlamentar extern din partea formațiunilor arabe. Legislația israeliană permite învestirea unui guvern care primește votul de încredere al Parlamentului chiar dacă formațiunile componente nu dețin, singure, 61 de mandate.
Al doilea scenariu: Un guvern de uniune națională, inclusiv cu Netanyahu.
O altă posibilitate este o coaliție între partide care în prezent se află în tabere rivale, eventual cu o formulă de rotație în funcția de premier între Netanyahu și Eisenkot.
O asemenea soluție ar putea oferi stabilitate politică, însă este dificil de realizat, deoarece mai mulți dintre adversarii premierului au promis că nu vor face parte dintr-un guvern condus de acesta.
Al treilea scenariu: Negocierile eșuează și Israelul organizează noi alegeri.
Aceasta este varianta care i-ar permite lui Netanyahu să rămână la conducerea executivului, chiar dacă nu mai dispune de o majoritate parlamentară.
Premierul ar continua să conducă un guvern interimar pe durata negocierilor și, în cazul dizolvării Parlamentului, până la instalarea unui nou executiv.
În acest scenariu, Netanyahu ar putea spera că un nou scrutin va modifica raportul de forțe, va slăbi opoziția și va reduce participarea la vot a cetățenilor arabi, care au avut un rol decisiv în alegerile din octombrie.
Ce se întâmplă duminică și cât poate dura criza politică
Duminică, 8 noiembrie, președintele Isaac Herzog urmează să desemneze primul candidat însărcinat cu formarea guvernului.
Acesta va avea la dispoziție 28 de zile pentru negocierea unei majorități parlamentare, cu posibilitatea unei prelungiri de până la 14 zile.
Dacă prima încercare eșuează, mandatul poate fi încredințat unui alt politician, care va primi la rândul său 28 de zile.
În cazul în care nici acesta nu reușește, majoritatea parlamentarilor poate susține un al treilea candidat, căruia i se acordă un termen final de 14 zile.
Dacă toate variantele sunt epuizate fără formarea unui guvern, Parlamentul va fi dizolvat, iar noi alegeri vor trebui organizate în termenul legal de 90 de zile.
Procedura ar putea prelungi blocajul politic cu mai multe luni.