După ce a trecut prin două războaie, o ocupaţie comunistă şi o dezolantă distrugere post comunistă, Palatul are şansa să renască pentru că un avocat italian a înţeles mai bine decât noi ”cât de grandios a fost acest interbelic în România”. Mai jos, interviu în exclusivitate cu avocatul italian Mario Antico la “Make Bucharest Great Again”, un proiect B365 dedicat salvării patrimoniului oraşului.
Despre Take Ionescu se învaţă puţin la şcoală, câteva rânduri în treacăt în manualul de istorie pentru clasa a 12-a. Cine mai ştie că a fost un mare orator (discursurile sale înflăcărau mulţimile), tribun politic, avocatul care câştiga orice proces prin pledoariile sale imbatabile, politician, diplomat, ministrul Instrucţiunilor Publice, Prim Ministru, omul care a contribuit cu mare dăruire la înfăptuirea României Mari? A mai fost şi ziarist (corespondentul TheTimes la Bucureşti), un pasionat călător care planuia să vadă Japonia, poet romantic, multidisciplinar. Aşa că, dacă personalitatea sa este uitată, de ce s-ar vorbi despre măreţia palatului său în care găsim pasiunea lui pentru Artă, Frumos, Arhitectură?
Un personaj cu calităţi atât de evidente, încât până şi acidul Caragiale îl respecta, ba chiar Nenea Iancu s-a înscris în noul partid înfiinţat de domnul Take, Partidul Conservator Democrat desprins din Partidul Conservator, că şi pe atunci partidele făceau pui. Caragiale ţintea la o carieră politică de care până la urmă s-a lipsit.
Caragiale: „Take Ionescu a fost o adevărată glorie pentru vremea si ţara lui”
Caragiale: “El de-abea a intrat în largul marii pe valurile înalte: nimeni între prieteni or vrăjmaşi, nici el însuşi, nu se îndoieşte de puterea talentului şi voinţei lui. La ceea ce spunea, în 1888, G. Panu despre Take Ionescu, astăzi, peste zece ani am putea adaugă: cum îl vedem mânându-şi luntrea, vâslaşul acesta departe are să ajungă şi când, într-un târziu, se va opri, el va fi fost o adevărată glorie pentru vremea şi ţara lui”, însemnarea lui Caragiale din iunie 1898, sursa Arhivele Naţionale.
Bine că, până la urmă, dacă îi citiţi scrisorile, Caragiale se supără pe Take că nu l-a pus pe liste ca să devină deputat de Argeş. “Gândesc că Take, cum îl ştiu om bun, mă va pune la masa lui, bogată ori săracă, în cel din urmă loc din coadă, mă va pune însă la masă-între meseni”. (Berlin, 1908, Caragiale, Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihăilescu). Take nu l-a pus la masă, aşa că nenea Iancu a rămas la Berlin să manânce “franzela exilului”, cum spunea.
Citeşte articolul integral pe b365.ro
Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!
Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected].